Pretenţii. Decizia nr. 745/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI (2024)

Decizia nr. 745/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 37037/3/2011

Dosar nr._

(1564/2012)

ROMANIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA CIVILĂ NR. 745

Ședința publică de la 22.04.2012

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - C. M. T.

JUDECĂTOR - D. A.

JUDECĂTOR - F. P.

GREFIER - RĂDIȚA I.

* * * * * * * * * *

Ministerul Public, P. de pe lână Curtea de Apel a fost reprezentat de procuror- P. N..

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-reclamantă FRIEDERICH H., împotriva sentinței civile nr.773/11.04.2012, pronunțată de Tribunalul București-Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.

Obiectul cauzei –pretenții în baza Legii nr. 221/2009.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că pricina a fost repusă pe rol de recurenta-reclamantă, în data de 25.02.2013, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Curtea pune în discuție cererea de repunere pe rol a cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită repunerea cauzei pe rol și continuarea judecății.

Curtea, după deliebrare va dispune repunerea cauzei pe rol și, văzând că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursuld eclarat.

Reprezentantul Ministerului Public, pune concluzii de repsingere a recursului, potrivit dispozițiilor Deciziei nr. XII/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Curtea reține cauza spre soluționare.

CURTEA,

Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 773 din 11 aprilie 2012, Tribunalul București – Secția a IV a Civilă a respins cererea reclamantei F. H. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2011, pe rolul Tribunalului București – Secția a IV a Civilă sub nr._, reclamanta F. H., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate caracterul politic al măsurii administrative de deportare la muncă forțată în URSS din ianuarie 1945 până la 17 noiembrie 1949; obligarea pârâtului la acordarea unei despăgubiri în cuantum de 10.000 euro, reprezentând contravaloarea prejudiciului material suferit ca urmare a măsurii aplicate; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a apreciat că cererea reclamantei este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 1989.

Prin Legea nr. 221/2009 s-a recunoscut dreptul la constatarea caracterului politic al condamnării sau al măsurii administrative precum și la despăgubiri, acelor persoane în sarcina cărora s-au reținut fapte care au avut ca scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat în România la 06 martie 1945.

Legea invocată de reclamantă nu cuprinde în domeniul său de aplicare pe cei care au fost constituiți în prizonieri de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituiți ca atare, înainte de această dată, au fost reținuți în captivitate după încheierea armistițiului.

Domeniul de aplicare al acestei legi se suprapune cu cel al OG nr. 214/1999, ambele acte normative vizând, în principal, recunoașterea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România.

Situația reclamantei este diferită, acesta participând la munca de reconstrucție în URSS în perioada ianuarie 1945 – 17 noiembrie 1949, astfel cum rezultă din adeverința nr._ din 10 septembrie 1969 (fila 7 dosar fond).

Măsura luată față de reclamantă nu este prezumată de lege ca având caracter politic, urmând a se analiza dacă acestea reprezintă măsuri administrative cu caracter politic.

Sunt aplicabile dispozițiile art. 4 din Legea nr. 221/2009, care trimit la dispozițiile art. 1 alin. 3 din același act normativ. Potrivit acestor ultime dispoziții, pentru stabilirea caracterului politic al măsurii administrative vor fi avute în vedere criteriile stabilite prin art. 2 alin. 1 și art. 3 din OG nr. 214/1999.

S-a reținut așadar, că reclamanta nu a suferit o măsură administrativă cu caracter politic, în sensul Legii nr. 221/2009, astfel încât singurele drepturi de care poate beneficia sunt cele recunoscute de Decretul-lege nr. 118/1990, încadrându-se în dispozițiile art. 1 alin. 2 lit. b din Decretul-lege menționat.

Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs F. H., care în esență a susținut că deportarea în fosta URSS a fost o măsură cu caracter politic și greșit nu i s-au acordat daune morale (motive recurs filele 2 – 5 dosar).

Recursul este nefondat.

Recursul cale extraordinară de atac de reformare, se exercită strict și limitativ în condițiile art. 304 pct. 1 – 9 Cod de procedură civilă împotriva hotărârii date în fond, conform art. 304¹ Cod de procedură civilă.

Or, deportarea în fosta URSS este o consecință a războiului de la mijlocul secolului trecut și nu o măsură cu caracter politic. Corect a apreciat instanța că nu-și găsește aplicarea în Legea nr. 221/2009 și că daunele morale puteau fi solicitate eventual în baza Decretului nr. 118/1990.

Ca atare recursul fiind nefondat, va fi respins conform art. 312 alin. 1 Cod de procedură civilă.

Văzând și art. 316 Cod de procedură civilă;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă Friederich H., împotriva sentinței civile nr. 773 din 11 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 22 aprilie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

C. M. T. D. A. F. P.

Grefier,

Rădița I.

Red.C.M.T.

Tehnodact.C.F.

2ex./21.05.2013

T.B.-S.4.-L.I.-C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță