Plângere contravenţională. Sentința nr. 3766/2015. Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI (2024)

Sentința nr. 3766/2015 pronunțată de Judecătoria SECTORUL 6 BUCUREŞTI la data de 20-05-2015 în dosarul nr. 3766/2015

DOSAR NR._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA SECTORULUI VI BUCUREȘTI-SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.3766

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 20.05.2015

INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN

PREȘEDINTE A. C.

GREFIER M. C.

Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională privind pe contestatoarea D. S. 95 Consulting S.R.L. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A..

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța invocă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 6 București, sediul contestatoarei fiind în sectorul 2 București și reține cauza spre soluționare sub aspectul excepției invocate.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.03.2015 sub nr._, contestatoarea D. S. 95 Consulting S.R.L., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/12.12.2011, solicitând să se constate nulitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor menționate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii, contestatoarea a arătat că, D. S. 95 Consulting S.R.L., a fost amendată de C. prin întocmirea mai multor procese verbale de constatare a contravenției, într-un interval de 1 an, pe motiv că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ deținut de societatea contestatoare ar fi circulat pe drumurile publice fără a deține o rovinietă.

Contestatoarea a menționat faptul că autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a achitat în fiecare an rovinieta, însă i-a fost imposibil să facă dovada plății acesteia întrucât bonul prin care s-a achitat acesteia s-a demagnetizat, fiind imposibil de descifrat.

Față de cele antemenționate, contestatoarea a considerat că procesul verbal ce face obiectul prezentei cauze și al dosarului de executare este lovit de nulitate absolută, neexistând semnătura olografă a agentului constatator pe forma tipărită.

Având în vedere argumentele expuse, contestatoarea a solicitat a se lua măsurile legale care se impun în acest caz, respectiv admiterea plângerii, constatarea nulității acestora, anularea proceselor verbale de contravenție și a sancțiunilor aplicate iar, în subsidiar, înlocuirea cu avertisment.

În drept, contestatoarea a invocat dispozițiile, art. 5 alin. 2, art. 20 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, art. 8 alin. 3 din O.G. nr. 15/2002, art. 17 din O.G. nr. 2/_.

În dovedirea plângerii, contestatoarea a depus la dosar în copie, un set de înscrisuri (filele 10-16).

La data de 08.04.2015, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și, drept consecință, menținerea procesului verbal . nr._/12.12.2011, ca temeinic și legal.

Pe cale de excepție, intimata a invocat excepția tardivității formulării plângerii contravenționale pentru procesul verbal . nr._/12.12.2011.

Conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului verbal de contravenție se face în termen de 15 zile de la înmânare sau de la comunicare.

În fapt, la data de 17.06.2011, pe DN1 Km48+800m, pe raza localității Românești, județul Prahova, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând D. S. 95 Consulting SRL, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, sens în care, a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011 din data de 12.12.2011 de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-CESTRIN.

Potrivit dispozițiilor art. 1, alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.

În drept, intimata a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, Ordinul MTI nr.769/2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.

Alăturat întâmpinării, intimata a anexat în copie, un set de înscrisuri (filele 27-31).

Contestatoarea a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității invocate ca nefondată.

După cum se poate observa, procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare este lovit de nulitate întrucât acesta nu conține toate datele pentru întocmirea sa corespunzătoare.

Față de aceste aspecte, contestatoarea a considerat că, pentru admiterea excepției invocată, este necesar audierea unui martor, în caz contrar procesul verbal fiind întocmit fără respectarea formelor legale, urmând ca excepția să fie respinsă ca neîntemeiată.

Analizând actele și lucrările dosarului, asupra excepției necompetenței teritoriale, instanța reține următoarele:

Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/12.12.2011, petenta a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei, în temeiul art. 8 alin. 2 din OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din același act normativ.

Prin procesul-verbal contestat a fost reținut faptul că, la data de la data de 17.06.2011, pe DN1 Km48+800m, pe raza localității Românești, județul Prahova, vehiculul cu numărul de înmatriculare_, aparținând D. S. 95 Consulting SRL, a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 10¹ din O.G. nr. 15/2002 (introdus prin Legea nr. 2/2013 începând cu 15.02.2013 – ulterior introducerii cererii de chemare în judecată), prin derogare de la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circ*mscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul. Aceste norme au un caracter imperativ, de la care nu se poate deroga, fiind instituită astfel o competență teritorială exclusivă.

Potrivit art. 126 Cod procedură civilă, părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Din coroborarea acestui articol (interpretat per a contrario) cu art. 129 alin. 2 pct. 3 Cod procedură civilă rezultă că, în pricinile care nu se referă la bunuri, precum și în procesele privitoare la drepturi de care părțile nu pot să dispună, competența teritorială aparține unei anumite instanțe, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă instanță, deci, competența teritorială are un caracter absolut.

În aceste condiții, se reține că, în ceea ce privește soluționarea plângerilor contravenționale care au ca obiect contravențiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, competența teritorială este absolută și aparține, prin derogare de la art. 32 din O.G. nr. 2/2001, judecătoriei în a cărei circ*mscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, părțile neavând posibilitatea să stabilească competența vreunei alte instanțe.

Instanța reține că petentul își are domiciliul în ., sector 2, care, potrivit H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circ*mscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, se află în circ*mscripția teritorială a Judecătoriei Sector 2 București.

Pe cale de consecință, instanța va admite excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 6 București și va declina competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sector 2 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță.

Declină competența de soluționare a cererii formulată de contestatoarea D. S. 95 CONSULTING S.R.L., cu sediul ales la Cabinet de Avocat E. A.-M., situat în București, ., ., J40/_/1994, CUI RO6807159, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, J40/552/15.01.2004, CUI_, în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.05.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

Red.AC/Thred.MV

4 ex.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță